Arina Cernetchi

Semne de întrebare






Clipesc ușor , abia de mi se ating ochii
Îngheț , e frig aici , sunt departe
Hainele îmi sunt ude și lipite de corp
Îngheț , dar încă aștept lumina

Mi se stinge focul din inimă
Plec spre o lume mai caldă
Îngheț , nu mai pot aștepta
Fii langa mine chiar acum

E frig din ce în ce mai tare , cumva ninge ?
Sunt doar lacrimile mele făcute cristale
Și inima mea făcută scrum
Cenușa nu altceva

Zâmbesc de frică , cine e acum cu mine ?
Unde sunt toți ?
De ce acum , de ce niciodată ?
Tresar , sunt tot în acel frig nebun

Gâfâi , cred că mor pe interior
Sau sunt eu doar un interior?
Nu înțeleg , mi-e greu să respir
E teamă cumva ?

Era , era o frică ascunsă de singurătate
Cred ca acea frică se adeverește
Mi-e frig , fii langa mine
Trup lângă trup se face armonie .

Sunt inundată in propriile gânduri
Poate de aia sunt udă ?
Apă , de ce apă , de ce nu foc ?
Rezemată pe acest gând de ore

Am pierdut noțiunea timpului
Cred ca sunt departe de el oricum
Îngheț , pustiu e aici
Sunt oare în inima mea ?

De aia e frig și întuneric ?
E cu adevărat inima mea
Ajuta-mă să scap din ea
Mi-e frig..

Oare așa te simți tu aici ?
Închis într-o peșteră eterna
Ieși , pleacă , fugi , ce aștepți ?
Sau te-ai acomodat..

Mi-e frig , nu cred ca mai pot respira..
Ochii mi se închid încet
Cred ca mor , mor ?
Mor în propria mea inima ..

 

 

© Poetry.com