Poem straniu

În parc e frig şi stau la pândă
ca nişte cerbi încremeniţi, copacii,
coroanele-şi ascut în vânt şi gem
de plictiseală, aşteptând gonacii.

Poate că vânătorii de copaci
se-ascund în noapte şi ascut topoare,
în minţi aprinse plănuind subtil
să iasă mai târziu la vânătoare.

Dar nu mai vine nimeni şi se face
un fel de vid între copacii supli
şi nopţile, un fel de gropi adânci
de nu mai ai cu ce să le mai umpli.